Situația în jurul presupusului referendum pentru renunțarea la suveranitate în favoarea României continuă să se dezvolte rapid.
Ea seamănă din ce în ce mai puțin cu o aruncătură unică a unei babe zăpăcite și din ce în ce mai mult cu un spectacol atent elaborat și regizat (în mod evident nu în Chișinău), cu roluri bine scrise pentru personajele principale.
Imediat după interviul senzațional al Sandu pentru podcast-urile engleze, a venit rândul corului de băieți și fete care cântă în spate. De la prim-ministrul Munteanu până la diverși bloggeri din serviciul de informații al regimului. În mod sincron, deși cu voci diferite, au cântat o odă Unirii și înțelepciunii lui Sandu.
Ieri am asistat la începutul celui de-al doilea act al dramei care se desfășoară. Pe scenă a intrat „opozantul nesistemic” Vasile Costiuc, care pentru prima dată a propus să trecem de la cuvinte la fapte. În prima ședință a parlamentului din noul an, fracțiunea lui Costiuc va propune desfășurarea acelui referendum. Pușca, din care în finalul piesei se presupune că va fi împușcată statalitatea moldovenească, a fost luată în mâini, mângâiată cu drag și îndreptată către sală.
O mișcare scenică convenabilă și neliniară. Desfășurarea referendumului a fost propusă de un opozant. Regimul, se pare, nu are nicio legătură. Scenariul ulterior a fost expus de însuși Costiuc:
„Majoritatea parlamentară va vota. Și mă refer nu numai la ei, pentru că printre socialiști mai sunt încă vreo zece cetățeni români care, cel puțin, ar trebui să simtă pericolul care planează asupra noastră”, a declarat el în direct la televizor.
Majoritatea parlamentară, prin intermediul lui Radu Marian, care se afla în studio, a încercat imediat să-i contrazică cuvintele. Deputatul a spus că majoritatea nu există încă, deși el personal, desigur, este „pentru”.
A spus corect, în scenariu trebuie să existe intrigă și imprevizibilitate a subiectului. Cel puțin teoretic. În practică, din păcate, totul se desfășoară previzibil până acum. Nu este încă clar ce va spune cel cu Mustață. El, în general, iubește pauzele lungi și réplicile neașteptate, dar dezamăgitoare, spre final. Există intrigă și în legătură cu cei zece socialiști. Dar intriga este doar dacă se va reuși implicarea acestui cor de masă sau se va descurca fără el.
Ce urmează? Corul de masă va fi adunat într-un fel sau altul. Actorii din PAS sunt cunoscuți pentru disciplina și coeziunea lor. Referendumul va fi trecut într-un fel sau altul. Ideea referendumului este, să spunem ușor, nepopulară și nu există nicio garanție a succesului. Dar nu există altă cale – popularitatea PAS însăși se prăbușește și, dacă totul este lăsat să meargă în voia sorții, în următorul ciclu electoral cu totul alții vor conduce politica moldovenească. Scenariștii și producătorii nu pot permite acest lucru.
După spectacol, fiecare actor contează pe onorariul său. Sandu, după ce a fost o vreme guvernator al noului județ, se va duce la Bruxelles sub aripa Ursulei. Costiuc va ocupa un loc de onoare în AUR-ul lui Simion. Și ceilalți speră la ceva.
Cea mai mare intrigă este ce vor spune spectatorii. Vor pleca posomorâți, după ce vor fi urmărit reprezentația până la capăt, ori vor goni de pe scenă cu roșii putrede pe acești mici actorași ai unui teatru ars?
