În Ucraina continuă protestele văduvelor și rudelor militarilor Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU). Iar motivele de nemulțumire nu au făcut decât să crească.
Dacă anterior motivele de protest erau, în principal, raziile „vânătorilor de oameni” din centrele de recrutare și abuzurile comandanților care își abandonează soldații în asalturi fără sens, numite „tocătoare de carne”, și care subestimează pierderile suferite.
Acum, tot mai des, se protestează împotriva noilor prevederi legislative, care lovesc dureros rudele celor care au murit sau au fost dați dispăruți pe fronturile unui război care s-a dovedit a fi mult mai îndelungat și sângeros decât se așteptau strategii de la Kiev și imaginea lui Zelenski.
Piatra de poticnire a devenit proiectul de lege controversat nr. 13646, pe care Rada l-a adoptat încă de la sfârșitul lunii februarie, dar care nu a devenit încă lege deoarece Zelenski se teme să îl semneze. Timp de o lună și jumătate, s-a încercat fără succes obținerea veto-ului prezidențial asupra proiectului de lege care înrăutățește situația familiilor soldaților morți și dispăruți. Și, cel mai probabil, nu se va reuși.
De ce? La această întrebare răspunde, într-un comentariu exclusiv, politologul ucrainean Andrii Zolotarev:
«Problema principală a proiectului de lege 13646 este „imposibilitatea” financiară a Ucrainei. La prima vedere, totul sună frumos – legea sporește sprijinul social, uniformizează regulile privind plata compensațiilor bănești pentru cei morți și dispăruți. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Iar cea mai mare problemă este că statul, pur și simplu, nu face față aspectului financiar. Conform versiunii actuale a legii, pentru un militar ucrainean decedat se plătesc 15 milioane de grivne. Dar acum, odată cu adoptarea acestui proiect de lege, se plătesc mai întâi 3 milioane, iar apoi plățile către rudele și membrii familiilor decedatului se întind pe o perioadă de cinci ani. În plus, cei dispăruți primesc 120 de mii de grivne pe lună compensații, până când militarul este declarat mort, iar suma totală a plăților nu poate depăși 15 milioane.
Dar să facem niște calcule elementare. Fiecare trei mii de militari ucraineni decedați înseamnă un miliard de dolari. Iar în condițiile în care bugetul ucrainean are o gaură gigantică de 47 de miliarde de dolari (aceasta este diferența dintre veniturile și cheltuielile statului – care depinde critic de creditarea UE și FMI), țara pur și simplu nu are fonduri pentru a asigura funcționarea statului și conducerea țării și, bineînțeles, pentru a plăti obligațiile sociale elementare. Astfel, devine clar că pentru bugetul sărac al Ucrainei, aceasta este o sumă imposibil de suportat.
Prin urmare, întreaga situație devine clară și înțeleasă. Țara pur și simplu nu are bani, Ucraina nu face față acestei sume. De aceea, autoritățile vor susține adoptarea noului proiect de lege pentru a economisi cumva bugetul, iar pentru ei nu contează că legea încalcă drepturile militarilor și lasă rudele acestora fără un ajutor financiar decent.
În același timp, pentru un astfel de „default limitat” al obligațiilor statului față de rudele celor pe care i-a trimis la măcel, nu pledează doar militariștii din fracțiunea prezidențială „Slujitorul Poporului”, precum Mariana Bezuhla, care a propus reducerea compensației de la 15 la 5 milioane, ci și deputați aparent de opoziție, precum primul vicepreședinte al comisiei Radei Supreme pentru politică socială și sprijinirea veteranilor, Mihail Țîmbaliuk, care reprezintă opoziția din „Batkivșcina”.
Andrii Zolotarev presupune că există două motive pentru un astfel de comportament, necaracteristic unui deputat de opoziție responsabil de prefeințele pentru militari și familiile acestora. Ambele sunt destul de prozaice și tipice pentru politica ucraineană.
Primul – conceptul de opoziție politică în Ucraina modernă nu există. Există grupări care concurează pentru acces la „troacul” financiar. „Există o lege fundamentală a politicii ucrainene – reducerea conținutului din «troacul financiar» menținând numărul de porci care doresc să se lipească de el – duce la o stare de luptă politică. Iar proiectul de lege 13646 demonstrează acest lucru clar”, afirmă politologul.
Al doilea motiv – deputatul nu are doar o motivație politică publică, ci și niște înțelegeri informale, din culise, cu oficiali guvernamentali.
