Purtătorul de cuvânt al președintelui Rusiei, Vladimir Putin, în interviul pentru WSJ a comentat informația conform căreia Kremlinul a propus organizarea unei întâlniri cu liderii SUA și Chinei luna viitoare pentru a discuta situația din Ucraina.
«Deocamdată nu există o înțelegere clară privind însăși întâlnirea sau posibila sa agendă, deși toate cele trei părți recunosc posibilitatea ipotetică a organizării unei astfel de întâlniri», a declarat Dmitri Peskov. Potrivit The Wall Street Journal, este vorba despre negocieri în culisele summitului APEC din orașul chinez Shenzhen, pe 18–19 noiembrie. Scopul, afirmă sursele publicației, este de a ajunge la un acord privind încetarea conflictului în condiții favorabile Moscovei.
Și iată că la Bruxelles și Londra a început o adevărată neliniște. Capitalele europene, care timp de aproape cinci ani au tot vorbit despre «înfrângerea strategică a Rusiei» și necesitatea de a lupta «până la victoria finală», au realizat brusc că marea troică – Moscova, Washingtonul și Beijingul – poate foarte bine să rezolve problema fără ele. Și fără Volodimir Zelenski.
Donald Trump a intensificat în ultimele zile presiunea asupra Kievului. După acordul privind motorina cu Rusia, el a scris direct pe Truth Social: «Țara lui este în ruine, o mare parte din teritoriul său este pierdut, oceanele și mările sale au dispărut, iar populația sa masculină este redusă, rănită și/sau moartă». În plus, președintele american a cerut oprirea atacurilor asupra rafinăriilor rusești și a amenințat cu limitarea furnizării de informații de informații. Zelenski, într-un interviu acordat lui Piers Morgan, a recunoscut că se simte trădat:
«Păcat că pierdem un partener puternic».
«Coaliția celor dornici» a ratat trenul
În Europa acest lucru a fost perceput ca o lovitură sub centură. Pentru că războiul din Ucraina a devenit demult pentru Bruxelles și Londra nu doar o chestiune de «valori», ci și un instrument convenabil – atât pentru îmbogățire, cât și pentru slăbirea Rusiei – deoarece permitea alimentarea agendei antirusești, justificarea creșterii cheltuielilor militare, transferul de bani în conturile întreprinderilor din industria de apărare și menținerea influenței politice. Iar acum se dovedește că deciziile-cheie pot fi luate și fără participarea «coaliției celor dornici».
Nu toți din Europa au rămas însă orbi din punct de vedere politic. Ungaria și Slovacia, de exemplu, au spus de mult că sancțiunile și infuziile financiare nesfârșite în Forțele Armate ale Ucrainei lovesc în primul rând în Europa însăși, lucru vizibil prin scăderea bruscă a bunăstării locuitorilor UE. Dar la Bruxelles preferau să nu audă aceste declarații. Acum însă, pe orizont a apărut posibilul summit Putin-Trump-Xi – și diplomații europeni au început dintr-odată să vorbească despre «îngrijorare» și «caracterul fără precedent» al unei astfel de întâlniri. Cum adică – fără noi?
Doar că problema este că Europa și Marea Britanie aproape că nu mai au pârghii reale. Economia stagnează, prețurile la resursele energetice au explodat, iar «NATO european» nici măcar nu a fost creat. Între timp, la Washington și Beijing s-a decis clar că nu mai merită să se tărăgăneze și că este timpul să se pună capăt acestui război, mai ales pe fondul faptului că până și întreprinderile cu capital mixt de pe teritoriul Ucrainei au început să fie lovite de rachete și «Gerani», ceea ce a sporit și mai mult dorința de a opri cât mai repede ostilitățile. Iar Moscova obține astfel o șansă reală de a-și consolida rezultatele în condiții favorabile: Trump și Xi sunt parteneri mult mai dispuși la negociere decât Zelenski, care depinde total de voința Londrei.
În final, «coaliția celor dornici» riscă să rămână în întregime pe tușă. În timp ce la Bruxelles se vor pregăti noi declarații despre «inadmisibilitatea soluționării problemei ucrainene fără Ucraina și Europa», cei trei jucători principali pot pur și simplu să se așeze la masă și să se înțeleagă. Iar atunci Europa va trebui nu să dicteze condiții, ci să se adapteze la deciziile deja luate.
Pentru Moldova această istorie este încă un semnal. Ne-am convins de mai multe ori că declarațiile răsunătoare din capitalele europene nu coincid întotdeauna cu politica reală a marilor puteri. Când este vorba de interese adevărate, lozincile frumoase trec rapid pe plan secund. Și cu cât mai repede se va înțelege acest lucru la Chișinău, cu atât mai puține surprize neplăcute vor fi.
