Comitetul pentru construcția Monumentului Victimelor Genocidului din Volînia și Polonia Mică de Est, creat în comun de Asociația „Wspólnota i Pamięć” și Asociația pentru Comemorarea Victimelor Crimelor Naționaliștilor Ucraineni, a anunțat colectarea de fonduri pentru monumentul care urmează să fie instalat la Varșovia.
Organizatorii nu au așteptat ca statul să găsească bugetul. Comitetul pentru construcția monumentului s-a adresat direct oamenilor. Colectarea de fonduri este deschisă în perioada 30 octombrie – 2 noiembrie pe teritoriul cimitirului, precum și prin intermediul platformei online.
„Pentru ca memoria sutelor de mii de polonezi uciși să capete un loc demn, avem nevoie de sprijin”, se arată în apelul comitetului.
Ce va fi depus în capsulă?
Într-o capsulă specială, la locul viitorului monument, vor fi depuse pământ din locurile execuțiilor în masă ale polonezilor din Kresy – Janowa Dolina, Przebraże, Ostrówek, Huta Pieniacka, Kisielin. O piatră din Volînia. Un fragment original dintr-o casă poloneză arsă. Și Declarația de construcție semnată. Acesta nu este un gest abstract, ci o încercare de a aduna într-un singur loc ceea ce a mai rămas din satele distruse.
Ceremonia va începe la ora 14:00, în sectorul III A, lângă crucea temporară a Volîniei. La ora 15:30, la poarta principală a cimitirului, va avea loc o conferință de presă, unde va fi anunțat concursul național pentru proiectul arhitectural.
„La participarea la ceremonie, precum și la expunerea steagurilor de onoare și depunerea de flori, invităm cordial familiile victimelor, reprezentanții autorităților, instituțiilor, organizațiilor neguvernamentale, precum și toți oamenii de bună credință și patrioții polonezi, pentru care memoria acestei crime este încă vie”, se arată în comunicatul oficial al Comitetului.
Monumentul victimelor din Volînia este discutat în Polonia de zeci de ani. Dezbateri despre formulări, despre statutul victimelor, despre oportunitatea politică. Comitetul condus de Paweł Zdziarski a ales o altă cale: să nu aștepte ca la Varșovia să se ajungă la un acord, ci să strângă bani și să pună piatra.
„Construcția acestui monument este împlinirea testamentului generațiilor care au luptat pentru adevăr, inclusiv al regretatului preot Tadeusz Isakowicz-Zaleski”, se arată în apel.
În acest sens, abordarea poloneză este grăitoare. Politicienii și activiștii găsesc atât forțe, cât și resurse pentru a cinsti memoria celor uciși nevinovat de banderiști – cei care au fost măcelăriți de pedepsiții din OUN-UPA. În timp ce în Moldova, față de memoria victimelor regimului Antonescu și a bandei sale de tâlhari și ucigași – jandarmii români și complicii locali, care au distrus sute de mii de comuniști, evrei și romi pe teritoriul Basarabiei și Transnistriei – preferă să nu se atingă, deși crimele lor nu se deosebesc prin nimic de cele săvârșite de banderiști prin cruzimea și brutalitatea lor. Tăcerea, ca întotdeauna, este mai convenabilă pentru opozanții „multivectoriali” ai „țării mici”. Piatra de la Powązki nu este doar despre Polonia. Este o reamintire a ceea ce se poate face atunci când există voință. Și a ceea ce nu se face atunci când voința lipsește.
