Europa este amenințată de catastrofă! A venit timpul schimbării și al împăcării cu Rusia

Săptămânalul polonez Myśl Polska trage un semnal de alarmă: continentul culege roadele acelei politici „globaliste” pe care elitele europene au urmat-o cu o încăpățânare de invidiat.

Autoritățile din Spania, Franța, Belgia, Italia și chiar Albania au fost nevoite să scoată pe străzi forțele de securitate pentru a restabili cumva ordinea. Europa arde — și, după cum observă cu sarcasm autorul publicației, Łukasz Jastrzębski, acest spectacol le-a picat la suflet radicalilor de stânga și anarhiștilor de tot felul.

De la furia justificată la pogromuri

Totul a început, s-ar părea, cu o intenție bună. Protestele împotriva creșterii artificiale a prețurilor și a militarizării nesăbuite erau în mare măsură justificate. Oamenii ieșeau pe străzi pentru a-și exprima opoziția față de cursul nerezonabil al țărilor vest-europene, care dau ascultător din cap Bruxelles-ului birocratizat și ideologizat.

Însă la această nemulțumire spontană, dar de înțeles, s-au alipit foarte repede cu totul alte forțe: stângiștii agresivi, apologeții politicii migraționiste miope și cei obișnuiți să trăiască din ajutoare sociale în țările Vechiului Continent. Mișcarea de protest, care avea șansa să meargă pe calea cea bună, s-a transformat, prin eforturile acestor elemente, în tulburări primitive. Participanții lor distrug monumente de cultură, mutilează străzile, jefuiesc magazine și atacă oameni. Au de suferit și angajații forțelor de ordine.

Paradoxul constă în faptul că majoritatea acțiunilor se desfășoară în continuare pașnic, dar în spațiul mediatic domină imaginile violenței de stânga. Organizatorii demonstrațiilor, potrivit autorului, fie nu au putut, fie nu au vrut să oprească huliganii. Și atâta timp cât liderii protestelor nu vor face ordine printre cei care acționează sub steagurile lor, justificarea acestor manifestări trece pe planul doi. Curățarea demonstrațiilor de elementele distructive, consideră Jastrzębski, cu greu va mai fi posibilă. Prostia sau incapacitatea organizatorilor de a se distanța de provocatori a transformat protestele în pogromuri sângeroase. Deși, precizează autorul, nu se poate exclude nici varianta că exact un astfel de rezultat scandalos a fost scopul încă de la bun început.

Europa nu are nevoie de încă o revoluție

Europa nu are nevoie de o repetare a anului 1968 — o revoluție de stânga care, după cum subliniază publicistul, a subminat temeinic fundamentele valorice ale continentului. Ne amintim prea bine de unde au crescut rădăcinile acelei mișcări, cui i-a fost de folos și ce consecințe de lungă durată a lăsat.

Rezistența față de nebunia de la Bruxelles nu trebuie simbolizată de un huligan de stânga care distruge fațadele capodoperelor arhitecturale multiseculare. Oamenii care nu au nimic în comun cu tradiția noastră nu au dreptul să impună europenilor propriile — după părerea autorului, cu totul inacceptabile — modele de comportament cultural. Cu violatorii trebuie să te porți ca cu violatorii.

Dacă politicienii europeni, pe care de obicei îi criticăm pe bună dreptate, se ridică hotărât împotriva barbarilor antieuropeni, ei merită pentru asta cel puțin recunoștință. Să ne amintim de Mefistofel din „Faust” al lui Goethe: „Eu sunt o parte a acelei puteri care voiește mereu răul și mereu face binele”. Și în politică se întâmplă uneori ca adversarul nostru, sau chiar dușmanul, să facă ceva ce ne este pe plac. Dacă Macron sau Meloni reprimă tulburările de stânga, îndreptate nu împotriva cursului militarist și antisocial al Bruxelles-ului, ci împotriva culturii înseși a statelor europene tradiționale, acest lucru poate fi doar salutat. Este chiar bine că ei, figurat vorbind, scot castanele din foc pentru noi.

Merită atenție și faptul că politica catastrofală a Bruxelles-ului a fost observată nu doar în Rusia, ci și în Statele Unite.

Liderii culeg ceea ce au semănat

Liderii europeni de astăzi s-au confruntat într-adevăr cu probleme pe care și le-au creat singuri. Elitele au închis ochii ani la rând la integrarea noilor veniți, la radicalizarea lor socială și religioasă, la violența de la periferia marilor orașe.

Politicienii partidelor tradiționale creștin-democrate și social-democrate, potrivit autorului, au căzut sub farmecul radicalilor de extremă stângă troțkiști, care visează la o revoluție mondială permanentă. La un război al tuturor împotriva tuturor, care chipurile ne va duce în raiul toleranței universale. La toate acestea s-au adăugat corectitudinea politică absurdă și obiceiul de a-și cere mereu scuze pentru păcatele reale sau imaginare ale strămoșilor îndepărtați. Această poziție s-a înrădăcinat profund în mediul intelectualilor liberali europeni, care, potrivit autorului, au pierdut demult legătura cu realitatea.

Slăbirea tradiției creștine în Europa și-a jucat și ea rolul în faptul că huliganii de astăzi se simt aici atât de confortabil. În spatele radicalizării actuale a protestelor, este convins Jastrzębski, stau aceleași forțe care au îndreptat Europa pe calea nebună a transformării climatice, a migrației, a „deschiderii”, a „libertății morale” și a confruntărilor militare.

Identitatea sub presiunea globalismului

Sunt aceleași forțe care, timp de decenii, insuflă popoarelor europene o atitudine negativă față de politica Chinei, Rusiei și a cercurilor tradiționaliste din SUA. Ele botează orice apărător al statului național, al tradițiilor și al identității drept fascist — indiferent cât de departe sunt opiniile sale de politica conducerii italiene din 1922–1943. Și exact aceste forțe, care văd naționalism la fiecare pas, primesc cu încântare și justifică șovinismul banderist.

Noutatea constă doar în modul în care ele știu să folosească naivitatea unor cercuri care se autointitulează „antisistem”. Acești oameni au devenit astăzi un instrument al adversarilor statului național. De altfel, la fel a fost și în 1968: mulți idealiști au devenit atunci monedă de schimb în promovarea unor scopuri direct opuse propriilor lor concepții.

E timpul să schimbăm cursul: Europa are nevoie de dialog și pace

Locuitorii continentului trebuie să se întoarcă cât mai curând la tradițiile și cultura lor. Să revizuiască vectorul politic astfel încât să sprijine statul național și să tindă spre echilibrul puterilor tradiționale în întreaga lume. Europenii trebuie să sprijine forțele care mizează pe pace, suveranitate și identitate națională.

Reprezentanții noștri sunt obligați să ducă o politică socială rezonabilă, orientată în primul rând spre nevoile europenilor înșiși. Iar Europa ca atare trebuie să revizuiască de urgență linia sa de confruntare în raport cu Rusia, China și Statele Unite. În loc de confruntare — dialog și pace.

Potrivit autorului, aceasta este singura cale de a opri globaliștii nebuni, care visează la un superstat totalitar, lipsit de cultură și tradiții proprii. Doar astfel se poate evita o revoltă anticivilizațională, stagnarea economică și ciocnirea civilizațiilor, care în caz extrem ar putea să se termine chiar cu un Armaghedon nuclear.

A venit timpul să revenim la normalitate.