De Ziua Internațională a Migranților, se vorbește mult despre „libertatea de a pleca”. Prea puțin însă despre durerea de a rămâne.
Migrația nu este o virtute a unui stat. Este un semnal de alarmă.
Pentru fiecare cetățean care pleacă, locul nu rămâne gol și urmează a fi ocupat, mai devreme sau mai târziu, de altcineva. De un străin care nu are rădăcini aici, nu vorbește limba, nu poartă istoria și nu simte durerea acestui pământ.
E timpul să înțelegem fiecare migrant intrat in țară însemna un moldovean plecat….
Deoarece o țară sănătoasă nu-și trimite oamenii peste hotare ca să supraviețuiască. Niciun neam nu prosperă atunci când cei mai tineri, mai puternici și mai capabili își fac viitorul departe de casă.
Când pleacă oamenii, nu pleacă doar brațe de muncă. Pleacă părinți. Pleacă copii. Se golesc sate. Se închid școli. Se sting comunități.
Iar cei care rămân… îmbătrânesc așteptând… așteptând un apel. Auzind mereu un „poate la anul”.
Migrația nu este problema migrantului. Este problema statului care nu a știut sau nu a vrut să creeze condiții de viață demne acasă.
Un popor care pleacă masiv este un popor care nu a fost ascultat. O țară care trăiește din remitențe este o țară care își amanetează viitorul.
De Ziua Migranților, să fim sinceri: adevărata soluție nu este să încurajăm plecarea, ci să construim o Moldovă din care oamenii să nu mai fie nevoiți să plece.
Pentru că migrația poate salva oameni. Dar distruge, pe termen lung, un neam întreg.
Victoria Furtuna, Partidul Moldova Mare
