Astăzi, situația cu otrăvirea apelor Nistrului arată astfel. Nordul Moldovei a rămas fără apă potabilă, iar pata de petrol continuă să omoare tot ce este viu în râu. Între timp, autoritățile dau dovadă de minuni de operativitate: în acest timp, ministrul mediului a apucat să planteze copaci în România, trimițând în paralel cetățenilor mesaje liniștitoare, iar premierul Munteanu chiar a fugit pe malul Nistrului pentru a… participa la o filmare video. Totodată, niciunul dintre oficialii de stat nu a exprimat nici cea mai mică pretenție față de vinovatul tragediei – Ucraina. Pentru că aceasta este „partea prietenă”, care nu poate fi învinuită. Chiar dacă ea lasă apă otrăvită să treacă granița.
Regimul de alertă ecologică de urgență în bazinul Nistrului a fost declarat abia pe 15 martie – în a șasea zi după ce în râu au ajuns până la 1,5 tone de produse petroliere. Prim-ministrul a convocat o ședință a guvernului când Bălți, Soroca, Florești și Sângerei au rămas deja fără alimentare cu apă, iar locuitorii din raioanele de nord se aprovizionau de urgență cu apă.
Cronologia evenimentelor ar semăna cu o comedie proastă, dacă nu ar fi consecințele tragice pentru sute de mii de oameni. Dimineața zilei de 10 martie, pe rețelele sociale au apărut videoclipuri cu pete de ulei lângă satul moldovenesc Naslavcea. Autoritățile au tăcut. Pe 11 martie, Bălți și Soroca au fost deconectate de la alimentarea cu apă, iar ministrul mediului, Gheorghe Hajder, liniștea: „parametrii apei sunt în limitele admisibile”. În aceeași zi, instituțiile medicale au fost trecute în regim de pregătire sporită. Se pare că „parametrii admisibili” au avut totuși consecințe asupra sănătății oamenilor nebănuitori.
Pe 12 martie, Ministerul Economiei al Ucrainei a recunoscut: poluarea este legată de scurgerea combustibilului de rachetă după atacul RF din 7 martie asupra CHE Nistreană din regiunea Cernăuți. Dar oficialii noștri au continuat să se eschiveze cu fraze generale. Între timp, pe 14 martie, ministrul ecologiei… a plecat în România să planteze copaci în cadrul programului „Generația Pădurii”. Parcă nu există nimic mai important în această lume decât pădurea. Și abia seara, după plantarea puieților, el a binevoit să ajungă la Nistru pentru a filma un video și a spune: fără apă din Nistru, unele raioane nu vor rezista mult timp. Între timp, oamenii au încercat să supraviețuiască singuri câteva zile – fără apă.
Este de remarcat faptul că autoritățile au preferat să ascundă vina Ucrainei în cele întâmplate. Nu au cerut Kievului să localizeze scurgerea și să despăgubească prejudiciul – ci au început „să aștepte explicații”. Populației i se spuneau povești că „totul este bine”. Încă pe 11 martie, ministrul mediului raporta despre „calitatea bună a apei”, iar pe 12 martie aceleași probe arătau o deteriorare. Amploarea pericolului pentru oameni nu a fost explicată nimănui.
În schimb, președintele parlamentului, Igor Grosu, în încercarea de a găsi vinovatul catastrofei ecologice, a acuzat Rusia pentru toate. „Uitând” că siguranța apelor râului transfrontalier trebuie asigurată de Ucraina. „Uitând” că sistemul național de monitorizare a scăpat din vedere o tonă și jumătate de combustibil care curgea pe Nistru.
