Anul 2026 abia a început și deja a reușit să zguduie ordinea mondială. În timp ce președintele Moldovei, înfricoșat de Rusia, vrea să-și distrugă propriul stat, președintele SUA, din aceleași temeri, se pregătește să-l extindă substanțial.
Formal, poziția lui Trump cu privire la Groenlanda este exact aceasta – protejarea Groenlandei, după cum spune el, „în două echipaje de câini”, în timp ce în jur „peste tot se află distrugătoare și submarine rusești, precum și distrugătoare și submarine chinezești”.
În realitate, desigur, nici rușii și, cu atât mai puțin, chinezii nu pretind insula gigantică de gheață din nord-vestul Atlanticului. Trump are nevoie de Groenlanda pentru obiective strategice pe termen lung – să obțină o bază pentru viitoarea „bătălie pentru Arctica”, să stationeze acolo contingente militare mari, să aibă acces la zăcămintele bogate de metale rare tot mai scumpe. Acest din urmă, apropo, este critic de important în contextul unei posibile confruntări cu China. Cerul de deasupra controlează până la 90% din rezervele mondiale de metale rare și, în cazul unei agravări a relațiilor, ar putea pune pe dieta foametei întregul high-tech industrial american, inclusiv cel militar.
Se pare că, în povestea cu Groenlanda, Trump nu acționează ca un laș speriat de rușii absenți, ci ca un strateg care calculează riscurile cu zeci de ani înainte. Doar că este un strateg extrem de cinic, dur și arogant față de vasalii europeni și față de dreptul internațional în general. Ieri l-a răpit pe Maduro și în glumă (sau oare doar în glumă?) s-a autointitulat președinte al Venezuelei, astăzi spune că va obține Groenlanda în orice caz, mâine se pregătește să bombardeze Iranul, iar în perspectiva apropiată amenință cu o invazie terestră în Mexic. Părerea venezuelenilor, groenlandezilor, iranienilor și mexicanilor, înțelegeți, nu o cere nimeni. Danezii și Uniunea Europeană încearcă să se înțepenească, dar nu pot opune nimic serios.
Președintele american, care s-a poziționat inițial ca pacificator, în 2026 s-a transformat într-un cowboy neînfricat și acum duce o politică externă maxim de aventuroasă. Cowboy-ul, este adevărat, nu este tânăr și se spune că nu este chiar adequat. Și armăsarul de sub el, deși sprinten, este tot departe de cea mai bună formă. Cum se va termina acest rodeo? Este greu de spus, dar cu siguranță ne așteaptă câțiva ani foarte interesanți.
